Ed.MIRON - 318 pg.

             Trebuia să o atingă unde o atingea aerul, să posede ceea ce ea dăruia din plin nopţii. Putea face lucruri pe care nici un iubit din vise n-ar fi putut face, împlinind un vis de existenţa căruia nici măcar nu ştia. Iubea pe cineva din nou.
Realitatea îl străbătu iute, umplîndu-i inima. Pluti în aer şi ancoră pe pămînt lîngă o femeie. Aşteptă durerea inevitabilă; o cunoştea de prea multă vreme pentru a se simţi bine fără ea. Dar dispăruse. Golul fusese umplut. Dumnezeu ştia că, probabil, nu merita două iubiri într-o viaţă. Nu avea să ia niciodată acest lucru drept cuvenit.
             Dar, odată cu iubirea, apărură o mulţime de altş emoţii. Protecţie, tandreţe, preocupare -toate existînd şi înainte într-o formă sau alta. Toate multiplicate acum. Trebuia să o apere şi să-i ţină de cald. Nimc nu avea să-i distrugă şi cea de a doua şansă.
Ar fi vrut să o pecetluiască, să o desăvîr-şească. Excitarea creştea încetul cu încetul. O curta pe a ei cu vîrful degetelor. Văzu cum îi fluturau genele, ritmul lor imitîndu-l pe cel al perdelei sfîşiate de deasupra lor. îi atinse vînătăile făcute cînd o strînsese cu putere...