Cos cumparaturi:
acum in cos: 0 produse
Categorii
Roman de Dragoste
Roman Alcris si Coni
Colectia de AUR
Colectia EL SI EA
Colectia ROMANTIC
Colectia ROZ
Roman erotic(adults only)
HISTORICAL ROMANCE
IUBIRI DE POVESTE
IUBIRI SI DESTINE
BARBARA CARTLAND
JUDE DEVERAUX
SANDRA BROWN
AMANDA QUICK
JULIE GARWOOD
JUDITH MCNAUGHT
JULIA QUINN
LINDA HOWARD
LISA KLEYPAS
MARY JO PUTNEY
NORA ROBERTS
SIDNEY SHELDON
DANIELLE STEEL
MARY BALOGH
Roman
Roman de Aventura
Roman Politist
Roman SF, Horror si Fantasy
Razboi,Comando,Spionaj
Literatura Copii
Limba Engleza
Limba Franceza
Limba Maghiara
Diverse
Ultimele produse
Sotia piratului - Christina Dodd(HISTORICAL ROMANCE)
Sotia piratului - Christina Dodd(HISTORICAL ROMANCE)
24,00RON

ED.ALMA

NOUA

Cautare rapida
 
Foloseste cuvinte cheie sa gasesti produsul care te intereseaza.
Advanced Search
Persoane Online
Momentan sunt 4 vizitatori online.
Cos Cumparaturi
0 carti
Pareri
Tainele trecutului - Amanda Quick(HISTORICAL ROMANCE)
romanul acesta este o reeditare din 1994 , sub denumirea 'se ..
5 de 5 stele!
Spune cuiva
 
Spune-i cuiva despre acest produs.
Tainele trecutului - Amanda Quick(HISTORICAL ROMANCE)

ED.LIRA -  375 pg.

                Oamenii il numeau ''diavol''. Pentru ca intunecatul si enigmaticul Julian, conte de Ravenwood era un barbat cu un temperament vulcanic devenit legendar, a carui prima sotie murise in imprejurari misterioase. Gurile rele spuneau ca s-ai fi inecat in apele negre ale iazului aflat chiar pe proprietatea Ravenwood, iar altele spuneau c-ar fi chiar mana diavolului in joc.

             Acum, frumoasa Sophy Dorring, fiica unui mic nobil de tara, urmeaza sa devina noua contesa de Ravenwood. Vrajita de ochii de smarald ai lui Julian, Sophy are totusi propiile motive pentru a accepta o casatorie de convenienta. Unul este razbunarea, iar pentru asta il va implica pe Julian intr-un santaj primejdios. Celalalt motiv ii este mai aproape de suflet, dar, pentru punerea lui in practica, tanara trebuie sa treaca printr-o aventura la fel de periculoasa: Sophy Dorring are de gand sa-l invete pe Diavol sa iubeasca din nou...

capitolul 1


Mut de uimire, Julian Richard Sinclair, conte de
Ravenwood, asculta cu scepticism cum i se refuza cererea
oi cială în căsătorie, nevenindu-i să-şi creadă urechilor.
În scurt timp, îndoiala fu înlocuită de o mânie rece, controlată. Cine se credea această doamnă? Din păcate nu
o putea întreba acest lucru, de vreme ce ea alesese să
lipsească de la întrevedere, iar cu respingerea mărinimoasei propuneri formulate de Julian fusese însărcinat
bunicul ei, care nu se simea deloc în largul lui în această
poziie ingrată.
- La naiba, Ravenwood, şi mie îmi displace la fel de
mult această situaie. Trebuie să recunoști însă că nu ai
de-a face cu o fetişcană de-abia ieşită de pe băncile şcolii,
îi explică lordul Dorring posomorât. Înainte era un copil
tare drăgălaș, gata întotdeauna să le facă pe plac celorlali.
Acum însă are douăzeci şi trei de ani şi în ultima vreme
face numai ce vrea ea. E destul de enervantă uneori cu
atitudinea ei, dar asta este. Nu-i pot rândui eu viaţa.
- Ştiu câi ani are, spuse Julian sec. M-am gândit că
tocmai datorită vârstei ar putea i  o femeie rezonabilă şi
uşor de inut în frâu.
- A, dar este uşor de inut în frâu, bolborosi lordul Dorring. Este cât de poate de uşor de inut în frâu, departe de
mine să susin altceva. Nu este genul de fetişcană prostuă
şi împrăştiată, plină de istericale sau de toane, urmă el.
Chipul roşcovan, încadrat de favorii, îi vădea consternarea. În mod obişnuit este foarte bună la inimă şi foarte
ascultătoare. Este un model perfect de... ăăăă... modestie
şi graie feminină.
- Modestie şi gratie feminină, repetă Julian rar.
- Exact, milord, spuse lordul Dorring, înseninându-se.
Modestie şi graie feminină. A fost un sprijin de nădejde pentru bunica ei după moartea iubitului nostru mezin şi
a sotiei sale acum câtiva ani. Ştii, părintii lui Sophy au
dispărut pe mare tocmai când ea împlinea şaptesprezece
ani, aşa că ea şi sora ei au venit să stea la noi. Sunt convins că îti aminteşti, continuă lordul Dorring, tuşind ca
să-şi dreagă glasul. Sau se poate să îti fi  scăpat asta, întrucât erai destul de ocupat cu... ăăă... cu alte lucruri atunci.
Alte lucruri! Un eufemism politicos pentru vremurile
în care căzuse fără scăpare în mrejele frumoasei vrăjitoare
care era Elizabeth, se gândi Julian.
- Dacă nepoata dumitale întruchipează cu adevărat
toate virtutile de dorit într-o femeie, Dorring, de ce nu
o poţi convinge să-mi accepte cererea în căsătorie?
- Este fără îndoială cu totul şi cu totul vina mea,
după cum sustine bunica ei, replică lordul Dorring
încrun tându-se cu o expresie nefericită. Mă tem că i-am
permis să citească prea mult şi lucruri complet nepotrivite, după câte mi s-a spus. Totuşi nu-i poti indica lui
Sophy ce să citească. Nu îmi pot închipui cum ar putea
vreun bărbat să facă asta. Îti mai torn putin vin de Bordeaux, Ravenwood?
- Da, multumesc, aş mai bea un pahar, spuse Julian,
aruncându-i o privire gazdei sale îmbujorate şi forân du-se
să vorbească pe un ton calm. Trebuie să îti mărturisesc
că nu prea înteleg, Dorring. Ce au a face obiceiurile de
lectură ale lui Sophy?
- Din păcate nu am vegheat îndeaproape asupra
cărţilor ei, mormăi lordul Dorring, dând pe gât paharul de
vin. Femeile tinere îşi bagă o sumedenie de idei ciudate
în cap dacă nu eşti atent la ceea ce citesc, dar după ce
sora ei a murit acum trei ani, nu am vrut să fiu prea dur cu
Sophy. Eu şi bunica ei o iubim enorm. E o fată cât se poate
de rezonabilă. Chiar nu-mi dau seama ce i-a venit să îti
refuze cererea în căsătorie. Sunt convins că şi-ar schimba
părerea dacă i-ai mai da putin timp.
- Timp? rosti Ravenwood ridicând din sprânceană, fără
a putea să-şi ascundă sarcasmul.
- Trebuie să recunoşti că ai grăbit puin lucrurile.
Şi sotia mea e de aceeași părere. Aici, la tară, totul se desfășoară ceva mai lent. Ştii, noi nu prea suntem obişnuiti
cu moda de la oraş. Femeile, chiar şi cele cu picioarele pe
pământ, au ideile astea romantice despre cum ar trebui
petite, spuse lordul Dorring aruncându-i oaspetelui său
o privire plină de sperantă. Poate că dacă i-ai da câteva
zile să se gândească la cererea ta în căsătorie...
- Aş vrea să vorbesc eu însumi cu domnişoara Dorring,
stărui Julian.
- Credeam că am vorbit destul de clar. Nu este aici momentan, a plecat călare să o viziteze pe bătrâna Bess, aşa
cum face în i ecare miercuri.
- Sunt conştient de asta. Bănuiesc că a fost informată
că voi veni în vizită la ora trei.
- Ăăă, da, cred că i-am spus, mormăi lordul Dorring
tuşind din nou pentru a-şi drege glasul. Fără îndoială
că a uitat. Ştii cum sunt tinerele... continuă el, aruncând o privire la ceas. Ar trebui să se întoarcă pe la patru
şi jumătate.
- Din păcate nu o pot aştepta. Julian puse jos paharul
şi se ridică în picioare. Poi să îi informezi nepoata că
nu sunt un om răbdător. Sperasem să rezolv astăzi această
problemă a căsătoriei.
- Cred că ea o consideră rezolvată, milord, spuse lordul
Dorring cu tristee.
- Poi să o informezi că eu nu am aceeași opinie. Voi
veni din nou mâine la aceeaşi oră şi i-aş i  recunoscător,
Dorring, dacă ai face efortul de a-i reaminti de întrevedere. Doresc să-i vorbesc personal înainte de a încheia
această afacere.
- Desigur, îi voi transmite negreşit, Ravenwood, dar
trebuie să te previn că nu e întotdeauna uşor să ghiceşti
când vine şi când pleacă Sophy. După cum am spus, uneori face după cum o taie capul.
- Atunci mă aştept să o struneşti puin. Este nepoata ta
şi dacă e nevoie să o ii mai din scurt, te rog să procedezi
ca atare.
- O, Doamne, bombăni Dorring emoionat, de-ar i 
aşa uşor!
Julian păşi spre uşa micii biblioteci ponosite şi ieşi în
holul îngust şi întunecat. Majordomul, îmbrăcat astfel
în cât se asorta de minune cu restul conacului decrepit,
emblemă a micii nobilimi de ară scăpătate, îi înmână jobenul scump şi mănuşile.
Julian dădu repede din cap şi trecu în viteză pe lângă
bătrânul servitor. Tocurile cizmelor lui lungi răsunară în
gol pe podeaua de piatră. Regreta deja cât timp pierduse
îmbrăcându-se protocolar pentru această întrevedere neproductivă. Ba mai venise și cu trăsura, deși ar i  putut la
fel de bine să se deplaseze călare până la Chesley Court,
fără a face efortul de a da vizitei o notă ceremonioasă.
Astfel, în drum spre casă ar i  putut să treacă pe la vreo doi
arendaşi şi să rezolve niște afaceri. Măcar nu ar i  pierdut
întreaga după-amiază.
- La conac, porunci el imediat ce i se deschise uşa
trăsurii. Vizitiul, care purta livreaua cu verde şi auriu a fa -
miliei Ravenwood, îşi atinse pălăria în semn de coni rmare. Frumosul echipaj de armăsari cenuşii porni la trap
sub atingerea uşoară a cravaşei de îndată ce se auzi uşa
trăsurii trântindu-se. Lucru de la sine îneles, contele de
Ravenwood nu prea avea timp de pierdut pe drumuri
de ară în acea după-amiază.
Julian se tolăni pe pernele trăsurii îni gându-şi bine
în podea călcâiele cizmelor şi încrucişându-şi braele pe
piept. Se străduia să-și potolească enervarea, însă nu-i era
deloc ușor.
Nici măcar nu-i trecuse prin cap că cererea lui în căsă-
torie ar i  putut i  respinsă. Domnişoara Sophy Dorring nu
avea nici cea mai mică şansă de a primi o ofertă mai bună,
şi asta o ştia toată lumea, chiar şi bunicii ei.
Lordul Dorring şi soia lui mai că leşinaseră când Julian
le ceruse mâna nepoatei lor, cu câteva zile în urmă. În ceea
ce-i privea, Sophy cam trecuse de vârsta la care ar i  putut obine o partidă atât de bună. Oferta lui Julian fusese
o adevărată mană cerească. Un zâmbet sardonic se formă pe buzele contelui în timp ce îşi imagina scena care
urmase, fără îndoială, când Sophy le dăduse de ştire bunicilor ei că nu o interesa această căsătorie. În mod cert,
lordul Dorring nu ştiuse cum să facă faă situaiei şi soia
lui suferise probabil un atac de nervi, aşa că nepoata cu
gusturi discutabile în materie de lectură câştigase cu uşurină bătălia.
De fapt, în primul rând se punea problema de ce voise
fetişcana aceea prostuă să câştige cu orice pre bătălia.
În mod normal, ar i  trebuit să proi te de ocazie fără a sta
prea mult pe gânduri, bucurându-se de această cerere în
căsătorie asemenea rudelor sale. Până la urmă asta însemna că avea de gând să o instaleze la Ravenwood Abbey în
calitate de contesă de Ravenwood, iar o domnişoară de
douăzeci şi trei de ani, crescută la ară, care nu arăta cine
ştie ce şi cu o moştenire cât se poate de modestă, nici că
putea spera la ceva mai bun.
La un moment dat, Julian se întrebă în ce constau lecturile lui Sophy, alungând însă imediat gândul că ceea ce
citea avea legătură cu situaţia de faă. După toate aparenele, problema era mai degrabă prea marea indulgenă
a bunicului faă de nepoata lui rămasă orfană. Femeile
proi tau uşor de un bărbat cu un caracter slab.
Și vârsta ei putea i  o explicaie. La început, Julian
se gândise că ar i  putut constitui un avantaj. Avusese
parte deja de o soie tânără, greu de inut în frâu, şi
îi fusese de ajuns. Elizabeth îi făcuse atâtea scene, toane
şi istericale cât să-i ajungă pentru toată viaa. Se gân -
dise că o femeie mai coaptă ar i  fost mai cu capul
pe umeri şi mai puin solicitantă, dar şi mai recunoscă-
toare totodată.
Oricum fata nu prea avea de unde să aleagă acolo, la
ară, medită Julian, la fel cum nu prea ar i  avut de unde să
aleagă nici la oraş, de fapt. Cu sigurană nu era genul care
să atragă atenia bărbailor disponibili din înalta societate
londoneză. Aceia se considerau cunoscători în materie de
femei aşa cum se considerau experi în cai şi nu prea existau şanse să se uite la Sophy.
Nu avea un păr care să iasă în evidenă, întrucât nu
era nici vreo brunetă cu păr negru ca pana corbului şi nici
vreo frumusee cu plete blonde, angelice. Buclele ei de un
maro-roşcat aveau o nuană plăcută, însă păreau înzestrate cu o voinţă proprie, căci zului i scăpau de i ecare dată
de sub pălăriile ei sau dintr-o coafură aranjată cu mare
trudă. Nu avea genul de proi l grecesc care era la modă în
acel moment la Londra, dar Julian trebuia să recunoască
faptul că nu-i displăceau nasul ei în vânt, bărbia rotundă
şi zâmbetul ei cald. Nu i s-ar i  părut împovărătoare sarcina de a se culca cu ea destul de des încât să-și asigure
un urmaş.
Trebuia să recunoască şi că Sophy avea nişte ochi minunai, într-o nuană interesantă, neobişnuită, de turcoaz
cu urme de auriu. În plus, era destul de curios şi deopotrivă mulumitor faptul că proprietara lor nu avea vreo idee
despre cum să-i folosească pentru a l irta.
În loc să privească un bărbat printre gene, Sophy avea
obiceiul destul de tulburător de a-l privi direct în ochi.
Privirea ei era deschisă şi sinceră, ceea ce îl convinsese pe
Julian că fetei i-ar i  fost destul de greu să învee eleganta
artă de a mini, ceea ce îi convenea de minune, întrucât
aproape că înnebunise încercând să-şi dea seama ce era
adevărat din ghemul de minciuni al lui Elizabeth.

 HISTORICAL ROMANCE 

20,00RON 19,00RON
Pareri despe cartea aceasta: 1 Pareri
Pentru mai multe detalii, te rugam sa vizitezi siteul cartii.
Pareri Exemplare:
Cei care au cumparat aceasta carte, au cumparat si:
Vezi preturile in:
Cauta:
Autentificare
Adresa E-Mail
Parola
Informatii
  Intrebari frecvente
Cautare dupa Editura:



   
Cele mai vandute
  PRINTUL MARILOR - Stef Ann Holm(HISTORICAL ROMANCE)
  DESPERADO - Rebecca Brandewyne(HISTORICAL ROMANCE)
  PRETUL DORINTEI(Desire)-Pamela Caldwell(HISTORICAL ROMANCE)
  JOCURI PERICULOASE - Judith McNaught
  LECTII DE AMOR - Cheryl Holt(HISTORICAL ROMANCE)
  IN VALTOAREA PASIUNII - Lisa Kleypas(HISTORICAL ROMANCE)
  INGERUL NIMANUI - Karen Robards(HISTORICAL ROMANCE)
  DORINTE ARZATOARE - Thea Devine (HISTORICAL ROMANCE)
  BLAZE,DRAGOSTEA MEA - Susan Johnson(HISTORICAL ROMANCE)
  PACATE CANDIDE - SUSAN JOHNSON(HISTORICAL ROMANCE)
  BLONDE FIERBINTI - Susan Johnson(adults only)
  LUNA PIRATILOR - Kathleen Drymon(HISTORICAL ROMANCE)
  PRIZONIERUL DORINTEI - Sandra Brown(HISTORICAL ROMANCE)
  VALEA AURULUI - Jennifer Blake(HISTORICAL ROMANCE)
  MASCA INOCENTEI- Virginia Henley
  JESSIE - Amanda Quick (Jayne Ann Krentz)
Ne gasesti si pe Facebook
Autentificare |  Contul meu  |  Trimite comanda
Copyright © 2017 Anticariat Virtual